Peste o sută de monumente pe câțiva kilometri de stradă. Câmpulung, orașul care ține minte
Puține orașe din România se pot lăuda că au început istoria scrisă a unei țări. Câmpulungul poate. În biserica Bărăției, o piatră de mormânt din anul 1300 pomenește de „comitele Laurențiu de Câmpulung”. E cea mai veche inscripție medievală din Țara Românească și prima mențiune scrisă a orașului. Peste două secole, în 1521, tot de aici a plecat spre Brașov scrisoarea lui Neacșu, cel mai vechi text păstrat în limba română. Aici au avut primii domni ai țării reședința, și de aceea Câmpulungului i se spune și azi „prima capitală”.
Dar istoria Câmpulungului nu stă doar în cronici. Stă și pe stradă, în ziduri, foișoare și streașini.
Un oraș-muzeu, pe hârtie și în realitate
Lista oficială a monumentelor istorice din Câmpulung are 114 poziții. Cam jumătate sunt case și vile, fiecare cu numele familiei care a construit-o: Casa Edu (1857), Casa Rizeanu (1877), Casa Crasan, Vila Paul, Casa „Piatra Vie”, Casa Șuța. Între 2011 și 2012, 91 dintre aceste clădiri au primit plăcuțe explicative, ca trecătorul să afle în fața cui se oprește.
Cea mai veche clădire civilă din oraș e casa de pe strada Republicii nr. 5, ridicată în jurul anului 1735, în stil muscelean. Azi găzduiește Muzeul de Etnografie. Pe strada Negru Vodă, Casa egumenească a mănăstirii poartă anul 1635.
Stațiunea de la poalele munților
La sfârșitul secolului al XIX-lea, aerul curat al Câmpulungului a început să atragă familiile bune ale Bucureștiului. Orașul a devenit loc de vilegiatură, și asta se vede până azi.
Pictorul Nicolae Grant a venit aici pentru sănătatea soției și și-a cumpărat, în 1909, vila care îi poartă numele. Eugeniu Stătescu, fost ministru al Justiției, și-a ridicat vila după planurile arhitectului Cristofi Cerchez. Vila Nae Manolescu e din 1898, iar Casa Crasan, din 1910, e ridicată de meșteri italieni.
Cea mai cunoscută dintre toate e Vila Golescu (1909), în stil neoromânesc, cu un parc dendrologic în terase. Silvicultorul Vasile Golescu i-a dat numele fiului său Ștefan, căzut în Primul Război Mondial. Restaurată de Fundația Pro Patrimonio între 2003 și 2007, vila a fost și decor de film, în „Ultima noapte de dragoste” (1980).
Arhitectul care și-a dăruit orașul
Nimeni n-a lăsat o urmă mai adâncă în piatra Câmpulungului decât Dimitrie Ionescu-Berechet (1896–1969). Născut aici, a fost vreme de trei decenii arhitectul-șef al Patriarhiei Române. Peste 80 de clădiri din orașul natal îi poartă semnătura: case, biserici, școli, monumente. Multe le-a proiectat gratuit.
După marele incendiu din 8 mai 1934, care a ars cartierul Șubești, Berechet a proiectat, fără plată, 24 de case pentru cei rămași fără acoperiș. Tot el a remodelat, în 1928, casa de pe Republicii nr. 5. La Vila Iancu Anastase (1928) a pus un foișor cu turn și o scară din lemn sculptat, la care fiecare treaptă are alt model.
Stilul lui le leagă pe toate: arhitectura țărănească musceleană, arcade brâncovenești, pridvoare, piatră locală și acoperișuri înalte. De aceea Câmpulungul e considerat azi cel mai mare ansamblu de arhitectură neoromânească din țară.
Cum să le vezi
Cele mai multe case sunt locuite, așa că se privesc de pe trotuar, cu respect pentru cei care le țin în viață. Un traseu bun pornește de pe strada Negru Vodă și urcă spre Matei Basarab și Lascăr Catargiu. Se termină pe strada Republicii, unde se află și Muzeul de Etnografie.
Iar dacă vă prinde foamea între două foișoare, pe aceeași stradă Republicii, la numărul 37, vă așteptăm din 1963 cu ciorbe, mâncare gătită ca acasă și prăjituri din cofetăria noastră, Sweet Cakes.
Echipa Piatra Craiului